februarie 16

2.212.009 CAMERE ASCUNSE

Am aflat târziu despre intrarea în vigoare a Legii nr. 221/2009, prin octombrie 2009. Am citit-o atent, mi s-a părut plină de lacune procedurale şi de fond, însă am crezut în esenţa ei şi am fost foarte mirat că statul român comunist încă, a fost în stare să emită un asemenea act normativ. Zecile de acţiuni le-am depus la fel de târziu, în primele zile ale anului 2010, studiind bine practica judiciară în materie de daune morale precum şi actele normative în vigoare la momentul luării măsurilor de persecuţie politică. Au venit primele termene de judecată când am asistat consecutiv la două şedinţe de judecată la Tribunalul Constanţa unde s-au administrat probe testimoniale în alte dosare. Am adormit foarte greu în acele nopţi şi da, am plâns. Tatăl meu îmi spunea că atunci când a fost deportat alături de familie din Mangalia în Manasia, în 1952, fiind în copil, în vârstă de 7 ani, era obligat de miliţie să se roage la Stalin, fiind prins că spunea o rugăciune către Dumnezeu. Pentru că prima dată s-a împotrivit a fost bătut cu bestialitate încât ochiul său drept a avut mari probleme de dezvoltare şi nu a mai văzut mai deloc cu acest ochi. Unele din dosarele promovate de mine au fost despre persoane din trenul morţii sau despre persoane care au ieşit din puşcăriile comuniste cu degete lipsă la mâini. ”Vestitul” raport Tismăneanu, pentru care ”ne înclinăm” în faţa statului comunist român ne spune mai multe despre persecuţia politică. Urmare a aplicării legii, Tribunalul Constanţa a acordat despăgubiri morale pentru persecutaţii politic în cuantum de 10.000 până la 700.000 euro. În martie 2010, în subsolul DGFP Constanţa – parafrazându-l pe maestrul Ionel Haşotti – s-a născut excepţia de neconstituţionalitate a art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea 221/2009, faţă de faptul că sumele pe care instanţele erau îndrituite ba chiar obligate să le acorde cu titlu de despăgubiri pentru cei persecutaţi politic, nu fuseseră prinse în bugetul de stat. Profitând de mult blamatul tertip avocăţesc de a invoca excepţii de neconstituţionalitate, toate dosarele de acest gen de pe rolul Tribunalului Constanţa au fost suspendate. Curtea Constituţională şi de stat a statuat că articolul amintit este fatalmente neconstituţional, că despăgubirile deja acordate sunt suficiente şi că păstrarea ca şi constituţional a articolului amintit, ar crea o nedreptate. Dosarele suspendate au fost repuse pe rol iar judecătorii de fond şi de recurs, animaţi iniţial de dorinţa de a repara o pagubă şi de aplica legea, au fost acum animaţi de intra în alt rol, acela de actori de farse, sub regia statului român. Avocaţii despre care se ştie foarte bine că sunt răul justiţiei române, corupători, perverşi, escroci şi mai ales proşti, au înţeles să îndrepte acţiunile repuse pe rol, în sensul ca acestea să se judece pe dreptul comun, în afara Legii nr. 221/2009, lege moartă. Sub aceeaşi candid camera în spatele căreia stătea chiar pârâtul statul român, judecătorii au fost actori mai buni sau mai slabi în farsă şi au respins pe excepţii sau pe fond, în primă sau ultimă instanţă, acţiunile şi toate căile de atac ale reclamanţilor, huliţii persecutaţi, mama lor de burghezi!

Noi ca avocaţi, cum se ştie că suntem perverşi şi mai ales proşti în sensul că nici nu ne-am dat seama de ce s-a întâmplat de fapt, ne revenim repede după această farsă cu camera ascunsă. Însă, pentru cei care au suferit mai mult sau mai puţin, unii enorm, în urma persecuţiei politice, ce veţi face? Rog în mod public pe toţi cei care au participat direct sau indirect la această farsă cu camera ascunsă, să se privească adânc în ochi şi să încerce să nu mai creadă într-unul ”Stalin”, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.

octombrie 9

CURTEA DE APEL CONSTANŢA: HOTĂRÂRE IREVOCABILĂ – RESTITUIRE TAXĂ PE POLUARE, CONTESTATĂ ÎN 30 DE ZILE – PARTICULARITĂŢI

Reclamantul, iniţial neasistat de Avocat dar ulterior reprezentat de Avocat, a parcurs următoarele etape:
1. A formulat contestaţie împotriva deciziei de calcul al taxei pe poluare emisă de AFP;
2. A primit răspuns la contestaţie în sensul că singura instituţie abilitată a-i resitui taxa pe poluare este instanţa de judecată;
3. S-a adresat în mod eronat Judecătoriei Constanţa cu acţiune în contencios administrativ;
4. În faţa Judecătoriei Constanţa, Avocatul care l-a reprezentat a invocat excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, excepţie admisă iar cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Constanţa, la un complet de contencios administrativ şi fiscal;
5. Instanţa de fond – Tribunalul Constanţa – a respins acţiunea pe motiv că taxa pe poluare ar fi compatibilă cu prevederile TFUE;
6. Curtea de Apel Constanţa, în recursul reclamantului, a admis recursul, a modificat sentinţa recurată şi a admis acţiunea.

Aspectul foarte interesant este că reclamantul nu a solicitat anularea deciziei de calcul al taxei pe poluare, deşi formulase contestaţie împotriva acesteia şi nici Curtea de Apel Constanţa nu a anulat-o.

Sentinţa de la fond şi decizia din recurs pot fi accesate aici respectiv aici.

octombrie 9

TRIBUNALUL CONSTANŢA: HOTĂRÂRE IREVOCABILĂ – RESTITUIRE TAXĂ PE POLUARE, CONTESTATĂ ÎN 30 DE ZILE

Reclamantul, asistat şi ulterior reprezentat de Avocat, a parcurs următoarele etape:

1. A formulat contestaţie împotriva deciziei de calcul al taxei pe poluare emisă de AFP;

2. Contestaţia i-a fost respinsă de către DGFP;

3. S-a adresat Tribunalului Constanţa, în vederea resituirii taxei pe poluare, a câştigat la fond;

4. Curtea de Apel Constanţa a respins recursul AFP şi DGFP iar hotărârea de fond a devenit irevocabilă.

Sentinţa de la fond (irevocabilă) poate fi accesată aici.

octombrie 9

TRIBUNALUL CONSTANŢA: HOTĂRÂRE IREVOCABILĂ – RESTITUIRE TAXĂ PE PRIMĂ ÎNMATRICULARE

Reclamantul a parcurs următoarele etape:

1. A solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare după 30 de zile de la achitarea acesteia;

2. AFP a respins această cerere iar DGFP a respins contestaţia reclamantului împotriva deciziei AFP;

3. A învestit Tribunalul Constanţa cu soluţionarea cereri de restituire a taxei speciale auto şi a câştigat la fond;

4. Curtea de Apel Constanţa a respins recursul AFP şi DGFP.

Soluţiile de la fond şi recurs pot fi accesate aici şi aici.

octombrie 9

TRIBUNALUL CONSTANŢA: HOTĂRÂRE IREVOCABILĂ – ÎNMATRICULARE FĂRĂ TAXA PE POLUARE

Reclamanta, prin Avocat, a urmat următoarea procedură:
1. A solicitat Serviciului de Înmatriculări Auto înmatricularea fără taxă şi a primit un răspuns negativ;
2. A parcurs procedura prealabilă a revocării/anulării răspunsului negativ;
3. A formulat acţiune în contencios administrativ la Tribunalul Constanţa, acţiunea i s-a admis iar sentinţa nu a fost recurată deci a devenit irevocabilă.

Sentinţa poate fi accesată aici.

ianuarie 21

CURTEA DE APEL CONSTANŢA – INSTANŢĂ COMUNITARĂ

Prin Decizia Civilă nr. 480/CA/30.10.2009[1], judecând recursul în contencios administrativ al subsemnatului, Curtea de Apel Constanţa, în dosarul 11036/118/2008, a schimbat în tot Sentinţa Civilă nr. 224/03.03.2009 a Tribunalului Constanţa, prin care se respinsese acţiunea de obligare a AFP Techirghiol  la returnarea taxei pe poluare încasată în mod ilegal, cu dobânda legală prevăzută de OG 9/2000, constatând caracterul ilegal al prelevării taxei pe poluare şi admiţând acţiunea aşa cum a fost promovată.

Scurte Precizări cu Privire la Demersul Juridic de Recuperare a Taxei pe Poluare

După ce am achitat taxa pe poluare, păstrând convingerea că decizia de calcul al taxei pe poluare, respectiv referatul de calcul al acesteia, nu sunt acte administrative fiscale şi nici acte administrative individuale în înţelesul Legii nr. 554/2004[2], la mai bine de 60 de zile de la emiterea deciziei de calcul şi de la achitarea efectivă a taxei pe poluare, am formulat cerere de restituire a acesteia, depusă la AFP Techirghiol. Acest organ fiscal nu mi-a răspuns în 45 de zile, ulterior am sesizat Tribunalul Constanţa – Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal, solicitând obligarea AFP Techirghiol la restituirea taxei pe poluare la care să se adauge dobânda legală, solicitând totodată şi constatarea caracterului ilegal al referatului de calcul şi al decizie de calcul.

Tribunalul Constanţa, într-o manieră contradictorie, a reţinut că taxa pe poluare instituită de OUG nr. 50/2008 ar fi una ecologică, că ar avea ca scop protecţia mediului şi că ar respecta principiul ”poluatorul plăteşte”, prin urmare, în accepţiunea instanţei de fond, ar fi în deplină consonanţă cu prevederile Tratatului Comunităţilor Europene. Împotriva sentinţei de la fond, am formulat recurs, accentuând în faţa Curţii de Apel Constanţa caracterul ilegal al taxei pe poluare prin prisma dreptului naţional şi mai ales prin prisma dreptului comunitar. De asemenea, am evidenţiat de ce taxa pe poluare nu este o taxă ecologică, de ce nu are ca scop protecţia mediului şi de ce nu respectă principiul ”poluatorul plăteşte”. Am învederat onoratei Curţi de Apel că judecătorul naţional este, înainte de toate un judecător comunitar[3].

Decizia de mai sus, a Curţii de Apel Constanţa este una care întăreşte practica acestei instanţe, statuând încă o dată că taxa specială auto este una ilegală. Înţeleapta instanţă a dat dovadă de un profesionalism desăvârşit, completând, în motivarea deciziei, argumentele şi jurisprudenţa CJCE pe care subsemnatul le-am susţinut, cu alte argumente logice şi juridice, respectiv cu alte cauze din jurisprudenţa CJCE.

Prin urmare, Curtea de Apel Constanţa, este, prin excelenţă, o instanţă comunitară.

Decizia poate fi vizualizată, în format PDF, la adresa:

http://www.viorelpapu.ro/Share/Decizia_Civila_480CA-2009_Curtea_de_Apel_Constanta.pdf


[1] A se accesa: http://www.viorelpapu.ro/Share/Decizia_Civila_480CA-2009_Curtea_de_Apel_Constanta.pdf

[2] A se vedea, pentru detalii: http://www.viorelpapu.ro/blog/?p=47

[3] A se vedea comentariul domnului C. Danileţ la: http://cristidanilet.wordpress.com/2008/12/23/taxa-pe-poluare-necomunitara/

decembrie 24

NOI DREPTURI BĂNEŞTI PENTRU PERSOANELE PERSECUTATE POLITIC

Odată cu adoptarea Legii nr. 221 din 2009, persoanele care au fost persecutate politic – fie condamnate, fie supuse unor măsuri administrative – au deschisă calea, în virtutea legii mai sus-amintite, de a se adresa instanţelor de judecată în scopul de a primi despăgubiri băneşti pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a persecuţiei politice.

Vom reveni cu detalii despre modalităţile concrete de acţiune în justiţie.

mai 22

INSTANŢA DE JUDECATĂ ŞI PROTECŢIA DATELOR CU CARACTER PERSONAL.

În cele ce urmează voi relata o scurtă şi deranjantă întâmplare desprinsă din mult blamatul sistem judiciar românesc. Personal, mă simt jignit atunci când magistraţii, grefierii şi personalul auxiliar sunt batjocoriţi în mass-media de personaje cu mai multe sau mai puţine afaceri penale. Nu pot să dau frâu liber spiritului de solidaritate cu persoanele din sistemul de stat care contribuie la actul de justiţie în momentul în care acestea divulgă date cu caracter personal unor comercianţi, aceştia din urmă abordând justiţiabilii cu fel de fel de oferte specifice.

Cazul concret al subsemnatului nu are valoarea unei reguli dar nevoia de a împărtăşi această păţanie s-a născut tocmai din teama ca nu cumva divulgarea datelor cu caracter personal de către cei din sistemul de stat judiciar, să fie o regulă.

Pe scurt, am reprezentat şi asistat într-un dosar un client cu domiciliul în aceeaşi localitate în care şi subsemnatul am domiciliul şi sediul profesional. Deşi clientul, în cadrul demersului judiciar, a avut domiciliul ales la cabinetul de avocat pe care îl conduc (în strada Gheorghe Georgescu), citarea s-a făcut tot la adresa la care acesta domiciliază efectiv (în strada Vasile Vasilescu). Dosarul s-a încheiat irevocabil prin nerecurare, fiind soluţionat de către o singură instanţă, în urmă cu două luni. Totul în regulă până la acest moment. În urmă cu o săptămână, primesc un plic de la un comerciant care îşi face publicitate şi în mass-media. Plicul era destinat subsemnatului, nu cabinetului de avocat, însă adresa era cea din strada Vasile Vasilescu. Singura legătură pe care am avut-o vreodată cu strada Vasile Vasilescu a fost fix dosarul de mai sus. Plicul a ajuns la destinatar deoarece factorul poştal mă cunoaşte personal. Dincolo de aspectele ce ţin de sancţionarea contravenţională a persoanei care divulgă date cu caracter personal, problema esenţială este mentalitatea şi conduita pe care o are persoană care săvârşeşte o asemenea faptă. Nu voi face aici un proces de intenţie, dar iată că am mai descoperit un loc putred al mult blamatului sistem judiciar românesc. Totuşi, revenind la protecţia datelor cu caracter personal, nu pot să fac abstracţie de veşnica întrebare atunci când un avocat doreşte să studieze un dosar: ”aveţi delegaţie?”.  N-am delegaţie, dar sunt de la firma Super Super SRL şi aş vrea să văd dosarul 1111 deoarece am o ofertă senzaţională pentru justiţiabilul Nicolae Nicolaescu.