Fiind învestită cu cererile de recurs în dosarele 6102/118/2013 şi 8064/118/2013 dar şi cu câte două memorii pentru sesizarea ÎCCJ în vederea stabilirii dacă OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu contravine în special dispoziţiilor art. 110 din TFUE respectiv pentru sesizarea CJUE în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare care să stabilească dacă TFUE se opune reglementării privind timbrul de mediu, Curtea de Apel Constanţa a ales cea mai inteligentă soluţie deşi cele două sesizări nu se excludeau una pe cealaltă. Soluţia este inteligentă deoarece ÎCCJ se va pronunţa asupra problemei de drept cu care a fost învestită conform art. 519 şi următoarele din NCPC mai devreme decât s-ar fi pronunţat CJUE cu privire la caracterul necomunitar al timbrului de mediu dacă ar fi fost sesizată de către Curtea de Apel Constanţa dar mai ales deoarece, în principiu, CJUE se va pronunţa la sfârşitul acestei luni în cauza Nicula exact în materia timbrului de mediu şi va exista un act clar în această materie, existenţa actului clar înlăturând caracterul obligatoriu al sesizării CJUE. Prin urmare, dacă ÎCCJ se va pronunţa în sensul că OUG nr. 9/2013 ar fi conformă cu exigenţele TFUE iar CJUE va stabili contrariul, Curtea de Apel Constanţa va fi obligată să dea curs hotărârii din cauza Nicula, dată fiind prioritatea dreptului comunitar. O altă ipoteză ar fi ca ambele instanţe superioare, atât ÎCCJ cât şi CJUE să statueze că timbrul de mediu respectă exigenţele TFUE. O ipoteză interesantă ar fi cea în care ÎCCJ ar statua că timbrul de mediu este necomunitar iar CJUE contrariul. În această situaţie va trebui să se aplice principiul priorităţii dreptului comunitar în contextul în care ambele soluţii date în hotărârile preliminare ar fi obligatorii pentru Curtea de Apel Constanţa.
În final, apreciem că soluţia pe care adoptat-o Curtea de Apel Constanţa este una cât se poate de pragmatică şi aplecată spre soluţionarea justă şi cu celeritate a cauzei.