Marţi, 07.03.2017, pentru un număr de 9 clienţi însumând 11 dosare de executare silită am depus la Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa un denunţ în ceea ce priveşte refuzul/abuzul ANAF/DGRFP GALAŢI/AJFP Constanţa şi trezoreriile aferente de a face plata integrală şi de îndată a sumelor stabilite de instanţele judecătoreşti în materia taxelor auto. Particularităţile sunt:
1. Este vorba despre sentinţe definitive în materia taxei auto în mai multe variante anterioare timbrului de mediu.
2. În toate dosarele soluţia a rămas definitivă după intrarea în vigoare a art. XV din OUG nr. 8/2014.
3. Executările silite au fost demarate în 2014/2015 deşi actul normativ de la punctul 2 interzicea sau suspenda orice executare silită.
4. Contestaţiile la executare ale ANAF-ului au fost respinse definitiv (după ce majoritatea dosarelor au fost suspendate până la soluţionarea cauzelor reunite Câmpean/Ciup de către CJUE).
5. În majoritatea dosarelor de executare silită s-a validat definitiv şi poprirea sumelor şi a accesoriilor lor direct asupra Trezoreriei Constanţa/Eforie (în câteva urmează definitivarea).
6. Deşi la 30.06.2016 CJUE a stabilit prin hotărârea de la punctul 4 cât se poate de clar că nu se poate accepta eşalonarea de la punctul 2 iar de la 01.02.2017 OUG nr. 9/2013 în care era prevăzută o altă eşalonare (la cerere) este abrogată, ANAF refuză în continuare să plătească deşi este executat silit, indiferent dacă este validată definitiv poprirea sau nu. În unele dosare, mai precis cele unde a fost poprită definitiv Trezoreria Eforie, s-a făcut o plată parţial, tot în ideea de eşalonare. În continuare, ANAF face noi contestaţii, astfel ajungându-se de la un simplu dosar de executare la minim 3 procese, în unele cazuri ajungându-se şi la 5. În toate aceste dosare, ANAF este scutit de la plata taxei judiciare de timbru. Unde s-a pierdut în primă fază la fond, denunţătorii au fost obligaţi să achite această taxă
7. Denunţul vizează atât persoanele juridice (ANAF, DGRFP, AJFP) cât şi persoanele fizice care au efectuat (sau nu) acte în aceste speţe. Persoanele fizice nu au fost nominalizate.
8. Competenţa de urmărire penală este a DNA-ului, fapta fiind abuzul în serviciu în forma agravată de la art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000.
9. Folosul necuvenit pe care ANAF/Statul Român îl obţine sunt sumele refuzate la restituire/plată.
10. Persoanele juridice de drept public pot şi trebuie să răspundă penal, conform art. 135 alin. (2) din Codul Penal.
În loc de concluzii, sperăm ca acesta să fie momentul în care DNA-ul să se preocupe şi de drepturile individuale, efective, concret afectate/desfiinţate de către ANAF, deoarece denunţătorii din speţă sunt „furaţi” în mod nemijlocit de către ANAF, în pofida zecilor de hotărâri judecătoreşti care s-au dat în favoarea acestora şi care obligă ANAF-ul la plata efectivă a sumelor de bani prelevate de către acesta în mod ilegal cu titlu de taxă auto.