În cele ce urmează voi relata o scurtă şi deranjantă întâmplare desprinsă din mult blamatul sistem judiciar românesc. Personal, mă simt jignit atunci când magistraţii, grefierii şi personalul auxiliar sunt batjocoriţi în mass-media de personaje cu mai multe sau mai puţine afaceri penale. Nu pot să dau frâu liber spiritului de solidaritate cu persoanele din sistemul de stat care contribuie la actul de justiţie în momentul în care acestea divulgă date cu caracter personal unor comercianţi, aceştia din urmă abordând justiţiabilii cu fel de fel de oferte specifice.
Cazul concret al subsemnatului nu are valoarea unei reguli dar nevoia de a împărtăşi această păţanie s-a născut tocmai din teama ca nu cumva divulgarea datelor cu caracter personal de către cei din sistemul de stat judiciar, să fie o regulă.
Pe scurt, am reprezentat şi asistat într-un dosar un client cu domiciliul în aceeaşi localitate în care şi subsemnatul am domiciliul şi sediul profesional. Deşi clientul, în cadrul demersului judiciar, a avut domiciliul ales la cabinetul de avocat pe care îl conduc (în strada Gheorghe Georgescu), citarea s-a făcut tot la adresa la care acesta domiciliază efectiv (în strada Vasile Vasilescu). Dosarul s-a încheiat irevocabil prin nerecurare, fiind soluţionat de către o singură instanţă, în urmă cu două luni. Totul în regulă până la acest moment. În urmă cu o săptămână, primesc un plic de la un comerciant care îşi face publicitate şi în mass-media. Plicul era destinat subsemnatului, nu cabinetului de avocat, însă adresa era cea din strada Vasile Vasilescu. Singura legătură pe care am avut-o vreodată cu strada Vasile Vasilescu a fost fix dosarul de mai sus. Plicul a ajuns la destinatar deoarece factorul poştal mă cunoaşte personal. Dincolo de aspectele ce ţin de sancţionarea contravenţională a persoanei care divulgă date cu caracter personal, problema esenţială este mentalitatea şi conduita pe care o are persoană care săvârşeşte o asemenea faptă. Nu voi face aici un proces de intenţie, dar iată că am mai descoperit un loc putred al mult blamatului sistem judiciar românesc. Totuşi, revenind la protecţia datelor cu caracter personal, nu pot să fac abstracţie de veşnica întrebare atunci când un avocat doreşte să studieze un dosar: ”aveţi delegaţie?”. N-am delegaţie, dar sunt de la firma Super Super SRL şi aş vrea să văd dosarul 1111 deoarece am o ofertă senzaţională pentru justiţiabilul Nicolae Nicolaescu.
Am o mare nelamurire. Care este natura juridica a deciziilor si avizelor emise de Autoritatea Nationala pentru Supravegherea Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal?
Au putere de lege in sensul aplicarii L677/2001?
Decizia privind prelucrarea datelor cu caracter personal in sisteme de tipul birourilor de credit are valoare de lege sau numai de un simplu aviz administrativ?
Multumesc,
cristiana