În vederea tranşării problemei avocaturii clandestine trebuie acceptată şi recunoscută situaţia ambiguă existentă de lege lata, situaţie în care nu sunt consacrate legislativ elemente clare de identificare a UNBR, respectiv a Barourilor care sunt afiliate UNBR. Prin urmare, prevalându-se de această lacună legislativă, cei care practică avocatura în mod clandestin, susţin că fac parte din barouri afiliate UNBR şi că realul UNBR ar fi unul nelegal înfiinţat. În aceeaşi ordine de idei, faţă de lipsa unor elemente clare, legale, unice prin care să se identifice UNBR şi barourile afiliate acesteia, văzând ambiguitatea legislativă, de foarte multe ori magistraţii nu încep urmărirea penală sau scot de sub urmărire penală făptuitorii infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii, respectiv achită inculpaţii în ceea ce priveşte săvârşirea aceleiaşi fapte, deoarece fapta nu există.
Pornind de la cele mai sus evidenţiate, este de precizat că, fiind invitat la o emisiune TV, excelenţa sa, Ministrul Justiţiei, Libertăţilor şi Drepturilor Cetăţeneşti, domnul Cătălin Marian Predoiu, a dat exemplul reformării sistemului judiciar spaniol în senul eficientizării acestuia datorită înaltului grad de pregătire şi seriozitate care a fost impus avocaţilor spanioli. În această ordine de idei, se impune o reglementare clară în ceea ce priveşte UNBR şi barourile afiliate acesteia, pentru a elimina orice elemente de ambiguitate care permit avocaţilor clandestini să eludeze legea civilă sau penală.
Totodată, în aceeaşi ordine de idei a înaltului nivel de pregătire şi seriozitate a avocaţilor, Legea nr. 51/1995 trebuie să urmărească interesul general, acela al cetăţenilor, scopul acestor modificări fiind în principal acela de a crea un corp al avocaţilor care să fie constituit din adevăraţi profesionişti, în sensul satisfacerii nevoilor cetăţenilor. Mai este de precizat că majoritatea cetăţenilor iau contact cu un avocat în cadrul unor proceduri judiciare, iar înfăptuirea justiţiei având ca participanţi avocaţi clandestini poate duce la proasta înfăptuire a acesteia.
Astfel, având în vedere toate cele de mai sus, trebuie menţionate efectiv în art. 57 din Legea nr. 51/1995 elemente de identificare a UNBR, acestea fiind în principal adresa poştală şi codul fiscal, dar, în funcţie de viziunea Legiuitorului şi orice alte elemente de identificare considerate necesare, urmând ca, în măsura în care aceste elemente de identificare vor suferi modificări, pentru producerea de efecte juridice depline, aceste modificări să fie confirmate de către ministrul de resort. În măsura în care este considerat necesar, se poate institui obligaţia ministrului de resort de a accepta modificarea sau modificările; totodată, modalitatea prin care acestea sunt confirmate poate să îmbrace forma unei hotărâri de guvern sau chiar a unei legi. În ceea ce priveşte barourile afiliate UNBR, odată ce acesta are elemente clare, legale, unice de identificare, urmează ca aceasta să transmită ministrului de resort adresele poştale şi codurile fiscale ale tuturor barourilor afiliate; atât elementele de identificare iniţială a barourilor afiliate UNBR, cât şi orice alte modificări ulterioare pe care acestea le vor suferi, urmează să fie confirmate de către ministrul de resort sau în altă modalitate prezentată mai sus.
SCURTE REFERIRI TEHNICE ŞI LOGICE
Un contraargument în ceea ce priveşte utilitatea modificării art. 57 din Legea nr. 51/1995, în sensul celor arătate mai sus, ar fi faptul că un singur barou din reşedinţa de judeţ, cel adevărat, asigură asistenţa juridică obligatorie şi cea privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Însă acest argument, deşi logic, este o construcţie, o prezumţie, deci nu reprezintă o identificare clară, nemijlocită a barourilor adevărate.
Relativ la sintagma ”ministru de resort”, considerăm că aceasta este una optimă şi menită să asigure o stabilitate actului normativ, având în vedere recenta şi posibilele viitoare modificări ale denumirii Ministerului Justiţiei.
În ceea ce priveşte contraargumentul la aceste amendamente propuse, în sensul că s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii, urmează ca aceste modificări să se producă numai pentru viitor, situaţiile juridice în care se află avocaţii clandestini şi care s-au născut înaintea modificării Legii nr. 51/1995, urmând să fie guvernate de vechile prevederi ale acesteia.
Urmează ca noul articol 57 din Legea nr. 51/1995 să aibă următoarea formă:
„Art. 57. – (1) Uniunea Naţională a Barourilor din România – U.N.B.R. este formată din toate barourile din România şi are sediul în capitala ţării, municipiul Bucureşti, Sectorul 5, Palatul de Justiţie, Splaiul Independenţei, numărul 5 şi are cod fiscal RO 4315974.
(11) Orice modificare a elementelor de identificare a U.N.B.R., precizate în articolul 57 alineatul 1 din prezenta Lege, pentru a produce efecte juridice depline, trebuie confirmată prin ordin al ministrului de resort.
(2) U.N.B.R. este persoană juridică de interes public, are patrimoniu şi buget proprii.
(3) Bugetul U.N.B.R. se formează din contribuţia barourilor în cote stabilite de Congresul avocaţilor. Patrimoniul U.N.B.R. poate fi folosit şi în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii.
(4) Baroul de avocaţi se constituie şi funcţionează numai în cadrul U.N.B.R., potrivit prezentei legi şi statutului profesiei.
(41) U.N.B.R. este obligată ca, până la 31.12.2009, să transmită ministrului de resort adresa poştală a tuturor barourilor, precum şi codurile fiscale ale acestora, urmând ca aceste elemente de identificare să fie confirmate prin ordin al ministrului de resort iar în caz de schimbare a acestora, necesitatea confirmării să dăinuiască.
(5) U.N.B.R. este succesoarea de drept a Uniunii Avocaţilor din România.
(6) Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Naţională a Barourilor din România», «U.N.B.R» ori «Uniunea Avocaţilor din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat de către orice persoană fizică sau persoană juridică, indiferent de obiectul activităţii desfăşurate de aceasta, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”
Interesant articol realizat de domnul avocat insa in expunerea de idei exista o bresa.
1.UNBR nu este sub comanda/nu apartine/nu este in subordinea statului roman.
2.profesia este libera si neingradita.
3.in conditiile in care deja exista 2 UNBR-uri cum ar putea sa favorizeze dom` ministru pe una ? Pe ce considerente ? Exista vreun considerent real ?
4.Ce calitate are ministrul in UNBR? este presedinte ? este membru ? sau nici macar nu este ? Mai mult decat atat statutul UNBR-ului , care in fapt este o simpla asociatie , sa nu uitam ca uniunile erau reglementate prin lege , sunt persoane juridice de drept privat si nu de drept public.
Orice incercare de legiferare prin metoda propusa de domnul avocat este NULA , NELEGALA si NETEMEINICA din aceste considerente.
O fi interesant sa emitem asemenea propuneri dar trebuie sa vedem si daca sunt legale.
Mai mult decat atat exista termenul de „DISCRIMINARE” care poate fi foarte usor de folosit pe la CEDO si in cazul acesta .
Am înţeles faptul că tăticul tău este tot avocat şi ai fost stagiarul lui imediat după ce ai terminat facultatea în 2004. Eu nu am avut şansa ta.
Nu mai suntem pe vremea lui Ceauşescu când barourile se desfiinţau după bunul plac al comuniştilor.
Legătura dumitale de rudenie în breasla avocaturii spune multe iar colegul meu ţi-a dat o lecţie usturătoare.
Dai dovadă de laşitate…un bun profesionist nu se teme de concurenţă.
Nu ştiam că suntem la ”per tu” dar îţi permit să te exprimi liber pe blogul meu, la fel ca şi colegului tău Osman. ”Tăticul” meu este decedat din 2010. Toată viaţa lui a fost, în principal, electrician, nu a absolvit nicio facultate. Nu ştiu dacă sunt un bun profesionist dar în orice caz nu mă tem de concurenţă fie ea a avocaţilor din cadrul UNBR, a avocaţilor Bota, alţi avocaţi clandestini sau procurişti. ”Lecţia” dată de colegul tău este usturătoarea în imaginaţia ta. Întâmplător, pentru acesta, materialele mele au fost o sursă de inspiraţie pentru procesele în care a cesionat ”creanţe litigioase” în materia taxei pe poluare. Aşa concurenţă ca a avocaţilor clandestini/procurişti etc să tot avem ar spune unii. Mie personal îmi displace concurenţa de acest gen, deoarece nu produce plus valoare pentru mine.