MĂSURI CU EFECT ECHIVALENT RESTRICŢIILOR CANTITATIVE LA IMPORT: AUTOVEHICULE DE OCAZIE. COMISIA CE C. AUSTRIA (CAUZA C-524/2007). CONDUITA EXECUTIVULUI STATULUI ROMÂN ÎN DOMENIU.

Opinie postată pe juridice.ro

1. Introducere.

Ca stat membru al Comunităţilor Europene, Austria este obligată să nu impună restricţii cantitative la import sau să ia măsuri cu efect echivalent acestora pentru produse ce provin din alte state membre, toate acestea sub rezerva prevederilor art. 30 din Tratatul CE. În ciuda acestor obligaţii, Austria a condiţionat importul autovehiculelor de ocazie, deja înmatriculate în alt stat membru, de satisfacerea anumitor condiţii de mediu şi de zgomot, prevalându-se de anumite norme de drept comunitar derivat, argumentând că măsura are în vedere protejarea cetăţenilor locuitori ai Austriei de poluarea pe care ar produce-o acest tip de autoturisme. Comisia CE a solicitat constatarea neexecutării de către Austria a obligaţiilor prevăzute de către art. 28 şi 30 din Tratatul CE, argumentul principal fiind că autoturismele identice, înmatriculate pe teritoriul Austriei, pot face obiectul transferului de proprietate, fără a exista o restricţie în acest fel. De asemenea, a mai arătat Comisia, realizarea obiectivelor în materie de protecţie a sănătăţii şi a mediului prin impunerea de condiţii numai vehiculelor de import nu ar fi compatibilă cu principiul liberei circulaţii a mărfurilor[1].

Văzând argumentaţiile ambelor părţi, CJCE (a Treia Cameră), în recurs, la 11 decembrie 2008, a împărtăşit punctul de vedere al Comisiei CE şi a constatat că Austria şi-a încălcat obligaţiile asumate şi prevăzute de art. 28 şi art. 30 din Tratatul CE, obligând Statul Austriac la plata de cheltuieli.

1. Situaţia naţională în România.

Începând cu 1 ianuarie 2007 România este stat membru CE, însuşindu-şi acquis-ul comunitar şi asumându-şi, printre altele, obligaţiile prevăzute de art. 28, 30 şi 90 din Tratatul CE. Tot începând cu 1 ianuarie 2007 şi până la 1 iulie 2008 au fost în vigoare dispoziţiile art. 214¹ şi următoarele din Codul Fiscal, privind taxa specială la prima înmatriculare în România a oricărui autovehicul, reprezentanţii Executivului Statului Român pretextând că aceasta vizează protejarea sănătăţii cetăţenilor locuitori ai României[2] în condiţiile în care pentru autovehiculele naţionale de ocazie nu existau aceste măsuri. Faţă de faptul că protejarea mediului lipsea din prevederile legale mai sus-menţionate, de la 1 iulie 2008 a intrat în vigoare OUG 50-2008[3], care încearcă să îmbrace altfel taxa cu efect echivalent taxelor la importul autovehiculelor de ocazie din statele membre CE, caracterul discriminatoriu păstrându-se, faţă de neperceperea acestei taxe pentru autovehiculele de ocazie deja înmatriculate în România. În continuare, faţă de criza financiară şi economică, Guvernul emite OUG 208/2008, ”având în vedere analiza rezultatelor bugetare derulate pe parcursul primelor 10 luni ale anului 2008; concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare şi economice în luna octombrie 2008, care relevă o scădere importantă a pieţelor auto şi a producţiei industriei furnizoare, precum şi măsurile de susţinere a sectorului de automobile afectat de criza financiară internaţională; faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare”, triplând cuantumul taxei pe poluare, spre nemulţumirea socială[4], respectiv exceptând de la plata acestei taxe, majoritatea autoturismelor, dacă nu chiar toate, produse în uzinele Dacia şi Ford de pe teritoriul României precum şi alte autovehicule asemănătoare care se vând pentru prima dată pe teritoriul României. Poziţia puterii executive a Statului Român, înţelegând atât Guvernul cât şi Preşedinţia, a fost şi este una de proteguire a industriei auto române[5] în faţa valului de importuri comunitare făcute de către persoanele fizice, cetăţeni ai României şi ai Uniunii Europene. Mai mult, Preşedintele Statului Român a îndemnat populaţia să cumpere în special produsul autohton Dacia[6]. De asemenea s-a vehiculat ca soluţie pentru scoaterea din criză a uzinelor Dacia, cumpărarea de către Stat a unui număr foarte mare de asemenea autoturisme.

Fără a mai face analiza legalităţii taxei auto[7] (fie că poartă denumirea de taxă de primă înmatriculare, taxă pe poluare etc.) vom face scurte precizări punctuale în ceea ce priveşte celelalte elemente care alcătuiesc conduita puterii executive a Statului Român în acest domeniu.

A. Dacă iniţial taxa a purtat masca protejării sănătăţii şi a mediului din România, acum s-a declarat în mod public, în preambulul OUG 208/2008 că aceasta are rolul consolidării veniturilor bugetare, respectiv rolul protejării industriei auto din România. În această ordine de idei, România îşi încalcă încă o dată, de data aceasta cu mai multă determinare, obligaţiile asumate şi prevăzute în art. 28, 30 şi 90 din Tratatul CE;

B. Atitudinile şi/sau poziţiile publice ale Executivului Statului Român prin care se îndeamnă cetăţenii români la cumpărarea autovehiculelor autohtone reprezintă tot atâtea încălcări ale prevederilor Tratatului CE şi ale jurisprudenţei CJCE[8], jurisprudenţă obligatorie pentru fiecare stat membru, aceste manifestări constituind măsuri cu efect echivalent restricţiilor cantitative la import. În acelaşi timp, în situaţia în care cumpărarea de autovehicule de către autorităţile publice se realizează în funcţie de naţionalitatea română a furnizorilor sau de originea română a mărfurilor, se aplică prevederile Tratatului CE prin care sunt interzise restricţiile cantitative şi măsurile cu efect echivalent la import[9].

1. Scurte concluzii.

În contextul foarte recentei condamnări a Austriei de către CJCE pentru încălcarea prevederilor art. 28 şi 30 din Tratatul CE, dar şi faţă de numeroasele luări de poziţie şi publicări în ceea ce priveşte conduita anticomunitară a Executivului Statului Român în domeniul importului din autovehicule de ocazie din alte state membre UE, poziţia acestuia rămâne una cel puţin bizară. Această enclavizare este consecinţa luării unor măsuri anticomunitare în contextul lipsei unor soluţii economice reale şi compatibile cu dreptul comunitar, în special în ceea ce îi priveşte pe angajaţii industriei auto româneşti. Încălcarea principiilor comunitare, în contextul în care clasa politică s-a luptat pentru aderarea României la Uniunea Europeană ne duce la concluzia că în realitate aceste principii fie nu s-au cunoscut şi nu se cunosc niciodată, fie sunt cunoscute dar batjocorite.